Elodia-i moarta
Elodia-i moartă
Şi totuşi trăieşte
Din poze frivole
Suav ne zâmbeşte
Un suflet orfan
Străin se destramă
Din lumea aceasta
Mai pleacă o mamă.
Brutal pătrunzând
În viaţa-i discretă
Aflăm că era
Nespus de cochetă
C-avea obiceiul
Să facă ce vrea
Şi, culmea sfidării,
Femeia iubea.
Urmându-i de-aproape
Al vieţii periplu
Acum ştim şi ziua
În care-avea ciclu,
Iar gândul acesta
Ne-aduce fiori:
”Ai grijă sărmane,
Ruşine-i să mori !”
Elodia-i moartă
Dar unii mai speră
S-apară din noapte,
Precum o himeră...
Pe sufletul nostru
Sunt pete de sânge,
Elodia-i moartă
Dar nimeni n-o plânge.
Fiţi veseli prieteni;
Să bem; să cinstim;
Elodia-i moartă;
Noi încă trăim!
0 comentarii:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)