Elodia-i moarta

Elodia-i moartă
Şi totuşi trăieşte
Din poze frivole
Suav ne zâmbeşte

Un suflet orfan
Străin se destramă
Din lumea aceasta
Mai pleacă o mamă.

Brutal pătrunzând
În viaţa-i discretă
Aflăm că era
Nespus de cochetă

C-avea obiceiul
Să facă ce vrea
Şi, culmea sfidării,
Femeia iubea.

Urmându-i de-aproape
Al vieţii periplu
Acum ştim şi ziua
În care-avea ciclu,

Iar gândul acesta
Ne-aduce fiori:
”Ai grijă sărmane,
Ruşine-i să mori !”

Elodia-i moartă
Dar unii mai speră
S-apară din noapte,
Precum o himeră...

Pe sufletul nostru
Sunt pete de sânge,
Elodia-i moartă
Dar nimeni n-o plânge.

Fiţi veseli prieteni;
Să bem; să cinstim;
Elodia-i moartă;
Noi încă trăim!

 

0 comentarii: